Ce-ti trebuie pentru a face cariera in reconditionarea picturilor?

Publicul este mai interesat de pictura in sine, fara sa stie ca cele mai celebre tablouri au trecut prin sesiuni extensive de reconditionare. Am putea spune chiar ca reconditionarea acestora este o treaba la fel de dificila ca procesul creativ al artistului, mai ales cand miza este atat de mare: sa redea lucrarilor de arta stralucirea pierduta in timp.

Pentru iubitorii de arta si colectionarii de tablouri, dar si pentru institutiile care gestioneaza patrimoniul cultural, reconditionarea picturilor este un proces complicat, care cere talent artistic, cunostinte tehnice si multa rabdare din partea specialistilor, intrucat orice interventie trebuie sa pastreze caracterul original al lucrarii. 

Poate acesta este motivul pentru care sunt atat de putini specialisti. Desi domeniul atrage un interes imens, putini sunt cei care au calitatile/abilitatile necesare pentru a excela si pentru a proteja o piesa de valoare de degradarea inevitabila pe care timpul o impune.

Specialistilor li se cere maiestrie

Reconditionarea picturilor este, fara indoiala, un proces ce implica un grad foarte inalt de finete, abilitati artistice, cunostinte tehnice si o foarte buna intelegere a materialelor. Cand o pictura ajunge in mainile unui restaurator vine cu o mostenire artistica, culturala si istorica ce trebuie respectata si protejata cu grija, pentru ca emotia creata de artistul original sa fie transmisa generatiilor viitoare fara distorsiune.

Restaurarea nu inseamna ”reparatie”, ci respectarea fiecarei pensulatii originale si nuante de culoare. Un restaurator experimentat trebuie sa aiba un ochi antrenat pentru a observa consistenta vopselei sau tehnicile de aplicare pensule pentru pictura, detalii ce dau unicitate fiecarei opere. Doar cineva cu un simt profund al maiestriei poate sa reconstituie cu succes acea ”semnatura” artistica, acea identitate unica a tabloului, fara a o altera.

Un alt aspect ce releva importanta maiestriei in reconditionare este abilitatea de a intelege cum fiecare material al picturii interactioneaza cu timpul si cu elementele externe. Daca o pictura are vopseaua crapata un restaurator fara experienta ar putea considera suficienta umplerea acestora; dar un expert va analiza cauzele crapaturii, va stabili daca panza pentru pictura necesita tratamente suplimentare de fixare si va lua in considerare daca vopseaua utilizata este predispusa la deteriorare in viitor. 

Cunostintele de chimie si fizica sunt la fel de importante in munca restauratorului. Intre stratul de baza si cel de protectie exista numeroase interactiuni chimice, ale caror reactii ar putea compromite pictura. De exemplu, daca o pictura este expusa prea mult timp la lumina ultravioleta sau la umiditatea excesiva poate aparea o decolorare semnificativa a culorilor originale. Restauratorul trebuie sa aiba capacitatea de a analiza aceste fenomene si de a lua masurile necesare pentru a restabili echilibrul cromatic initial. Astfel, maiestria in reconditionare se bazeaza nu doar pe abilitatea de a restaura vizual opera, ci si pe cunoasterea modului in care reactioneaza materialele in timp, astfel incat tratamentele aplicate sa fie durabile si eficiente.

Multa rabdare

Reconditionarea picturilor este un proces ce implica foarte mult timp. Orice incercare de a-l grabi va conduce la rezultate nesatisfacatoare sau chiar vor dauna picturii. Lucrarile mari si complexe pot necesita saptamani sau luni pentru a fi complet reconditionate, timp in care restauratorul poate sa trateze fiecare detaliu corespunzator.

Timpul este un aliat si o necesitate. De exemplu, o pictura care a fost expusa decenii la rand la o sursa de lumina puternica poate fi afectata de decolorari si crapaturi microscopice ce nu pot fi rezolvate intr-o singura sedinta. Restauratorul trebuie sa lucreze metodic, sa aplice tratamente pe etape pentru a reda treptat nuantele originale ale picturii. In unele cazuri, trebuie lasat un interval de timp intre tratamente pentru ca materialele folosite sa nu reactioneze intre ele sau cu vopselele originale.

In plus, anumite procese de curatare si reconditionare implica tehnici de umidificare sau decongestionare a stratului de vopsea, care necesita timp pentru a-si face efectul fara a deteriora lucrarea. Prin urmare, in reconditionarea picturilor, graba strica treaba!

Atentie la detalii

Restauratorii stiu ca orice interventie, chiar si una nesemnificativa, poate altera semnificativ aspectul si valoarea unei picturi, modificandu-i estetica, dar si simbolistica mesajului pe care artistul l-a transmis in lucrarea sa. 

Un alt aspect al atentiei la detalii in reconditionare este reprezentat de tehnica de curatare a picturilor. De-a lungul anilor, picturile acumuleaza straturi de murdarie si de impuritati din aer, care pot altera culorile originale si chiar textura vopselei. Iar, indepartarea acestora nu este un proces simplu, intrucat stratul protector al picturii si chiar vopseaua insasi pot fi extrem de sensibile la diferite substante. De aceea, restauratorul trebuie sa aleaga cu grija fiecare produs si tehnica de curatare, realizand teste preliminare pe zone mai putin vizibile pentru a se asigura ca autenticitatea culorilor si texturilor nu va fi compromisa. 

Restauratorul se mai confrunta si cu provocarea de a repara eventualele deteriorari ale picturii sau partile lipsa de vopsea. Este o munca minutioasa, ce implica aplicarea vopselei in mod cat mai natural, pastrand aceleasi nuante, tonuri si texturi originale. Astfel, restauratorul este atat un artist, cat si un detectiv, incercand sa descopere si sa reproduca tehnicile initiale ale pictorului pentru a face ca reparatiile sa fie invizibile. 

Protejarea autenticitatii unei lucrari implica si analiza culorilor. Fiecare pictura are o paleta si chiar o diferenta minima de nuanta ii poate afecta perceptia vizuala. Restauratorii folosesc spectrometre si alte tehnologii avansate pentru a identifica cu exactitate culorile originale si pentru a reproduce fidel aceste nuante. 

Lucrul cu cele mai moderne tehnologii

Astazi, restauratorii au la dispozitie o gama larga de echipamente si tehnici avansate prin care pot sa lucreze cu o precizie mult mai mare si sa evite interventiile invazive. Un bun exemplu este spectroscopia cu raze infrarosii si raze X, care poate dezvalui straturile ascunse ale unei picturi (schitele initiale sau corectiile facute de artist)

Un alt instrument valoros este microscopul digital prin care restauratorii pot analiza suprafata tabloului extrem de detaliat si identifica impuritatile. In unele cazuri, restauratorii folosesc si imprimante 3D pentru a recrea bucati lipsa de cadru sau elemente decorative din tablouri, reducand astfel necesitatea de a interveni direct asupra lucrarii. De asemenea, tehnologiile digitale permit realizarea unor copii de arhiva care pot fi folosite pentru a studia evolutia restaurarii sau pentru a reconstrui anumite parti ale tabloului in caz de deteriorare grava.