Culorile de Pictura – partea 1

Un capitol important in tehnica picturii este cunoasterea si corecta utilizare a culorilor acrilice.

Colorarea este rezultatul unei senzatii optice perceputa de ochi. Aceasta senzatie este provocata de catre radiatiile luminoase de diferite lungimi de unda. Pictorii insa , atunci cand vorbesc despre culoare se gandesc nu doar la aspect ci si la materialul colorant.

Pigmentii insotiti de un liant formeaza culoarea sau vopseaua. Aceasta, aplicata pe o suprafata, formeaza prin uscare o pelicula colorata. Spre deosebire de culori (vopsele), colorantii sunt substante naturale sau sintetice solubile in alte lichide, impreuna cu care formeaza solutii colorate penetrante.

Oamenii primitivi, in dorinta de a venera zei sau de a decora obiectele din jurul sau, foloseau doar cateva culori cum ar fi: albul de creta, galbenul si rosu de pamant sau negrul de carbune, materiale naturale pe care le avea la indemana. Mai tarziu egiptenii au inceput sa foloseasca oxizi metalici sau plante fierte penstru colorarea tesaturilor. Fixarea culorilor se facea cu ajutorul unei gume care le dadea si stralucire. La final culorile erau acoperite cu un strat de ceara care avea rol izolant si care le pastra stralucirea. Acestia mai foloseau: alb de var si de creta, ocru natural, ocru ars, cinabru, pamant verde, albastru lazulit si negru de fum. Din paleta coloristica lipsea violetul.

Pictorii greci foloseau in sec. IV a Hr. doar 4 culori, asemeni omului primitiv, culori cu care bizantinii reuseau sa obtina carnatia.

Pe la inceputul secolului XVII au inceput sa apara culorile pe baza de pigmenti sintetici, urmarindu-se mai mult stralucirea decat rezistenta lor in timp. Drept dovada descoperirea anilinei in 1850 care era extrasa din petrol sa dovedit a fi o adevarata catastrofa pentru pictura, aceasta tentand multi producatori sa fabrice culori intr-o paleta de nuante foarte diversa, netinand seama insa de rezistenta redusa in timp a acestora. Cu trecerea timpului insa, pictorii le testau si le eliminau de pe paleta lor, acestia ajungand sa se teama de orice fel de produs nou. Astfel de exemplu din cauza galbenului de crom care are anumite defecte acestia se fereau si de verdele de crom, care este una din cele mai bune substante colorante. De aceea este foarte importanta cunoasterea compozitiei chimice a culorilor pe care le folosim. Un pictor mai trebuie sa stie care din culori sunt stabile la lumina, care se usuca repede si care incet si care se combina fara a produce reactii chimice nedorite.