Rezistenta la decolorare, cel mai mare atuu al cariocilor cu alcool

Arta, sub toate formele ei, a evoluat semnificativ in ultimii ani, gratie inovatiei permanente, care i-au ajutat pe artistii de toate felurile sa-si exprime creativitatea, dar mai ales operele create sa dainuie in timp. 

Cea mai mare provocare au avut-o ilustratorii, designerii sau cei care voiau sa dea viata schitelor folosindu-se de hartie si culori care, cu timpul, paleau. Lor le-au fost dedicate cariocile cu alcool, pentru ca rezolva o multime de neajunsuri ale instrumentelor traditionale: ofera longevitate, contrast intens si mai ales rezistenta la decolorare.

Dar cum a fost posibil acest lucru? Raspunsul este destul de lung, dar la baza implica o alchimie atent calculata intre molecule de pigment, solventi, rasini de legare si aditivi speciali:

Compozitia pigment-solvent: secretul rezistentei la decolorare

In cazul cariocilor cu alcool, culoarea implica existenta unui echilibru intre pigment si solvent. Pigmentii utilizati in aceste markere sunt, de regula, organici, de inalta puritate, care ofera si o saturatie exceptionala, dar mai ales stabilitate chimica sporita. 

Spre deosebire de vopsele pe baza de apa (unde exista riscul ca particulele colorante sa se desprinda mai usor in urma uscarii si sa fie susceptibile la oxidare), in markerele cu alcool pigmentul este dispersat in molecule mici de alcool (etanol, propanol sau izopropanol), ce permite o aplicare omogena, fara dare si ajuta la fixarea rapida a pigmentului in porii suportului de hartie. 

Pentru ca alcoolul se evapora cu mult mai rapid decat apa, riscul de migrare a pigmentului atunci cand treci peste aceeasi suprafata cu un strat ulterior se reduce semnificativ, iar stratul aplicat ramane clar si uniform. 

Rasini si agenti de legare

In durabilitatea si rezistenta la abraziune a pigmentilor, rasinile si agentii de legare formeaza un fel de ”armura” invizibila ce protejeaza culoarea. In momentul aplicarii markerului, dupa ce alcoolul si-a indeplinit rolul de solvent, rasina de legare intareste pigmentii si le asigura coeziunea pe suportul ales de artist. 

Rasinile pe baza de uretan asigura o buna rezistenta mecanica, fiind capabile sa absoarba tensiunea creata atunci cand hartia se cresteaza sau se indoaie, fara a produce fisuri ale stratului de pigment. Practic, actioneaza ca un liant multinivel, conferindu-le culorilor o stabilitate structurata care, pe termen lung, previne estomparea si craparea stratului de culoare. 

In plus, producatorii de carioci cu alcool adauga si agenti plastifianti in formula markerelor pentru a le creste elasticitatea, astfel incat umiditatea ambientala moderata sau fluctuatia de temperatura sa nu afecteze structura filmului de culoare. Chiar si in conditii de utilizare intensa sau manipulare repetata, lucrarile realizate cu carioci cu alcool isi pastreaza integritatea si stralucirea.

Aditivi si stabilizatori UV

Soarele este inamicul numarul unu al lucrarilor artistice expuse pe termen lung. De aceea, markerele profesionale cu alcool vin cu aditivi foto-stabilizatori si filtre UV incorporate in lichid. Acesti aditivi sunt molecule organice concepute sa absoarba sau sa reflecte componentele periculoase din spectrul ultraviolet, care altfel ar rupe legaturile chimice dintre atomi din respondentii pigmentului si ar duce la pierderea intensitatii culorii. 

In practica, stabilizatorii UV se integreaza in stratul protector creat de rasina si actioneaza ca niste ”paravane invizibile” care disperseaza energia luminii ultraviolete inainte ca aceasta sa ajunga la nivelul pigmentului. Combinatia dintre filtrul UV si antioxidanti le confera markerelor un nivel de usurare a decolorarii comparabil cu al vopselelor de arhiva, facand ca lucrarile sa poata fi expuse in galerii, sa stea in portofolii sau sa fie laminate pentru cadouri, fara ca pigmentii sa se piarda treptat.

Influenta suportului si a tehnicii de aplicare asupra longevitatii culorii

Chiar si cel mai performant marker cu alcool va avea proprietatile diminuate daca suprafata pe care e folosit sau metoda de aplicare nu sunt potrivite. Hartia cu aciditate ridicata sau pentru uz general, netratata, va absorbi rapid lichidul, degradand atat stratul de rasina, cat si pe cel de pigment, in timp ce hartia speciala pentru markere permite o dispersie optima si patrundere controlata a solventului. 

Si umiditatea ambientala si grosimea stratului aplicat influenteaza ritmul de uscare al alcoolului si, implicit, formarea peliculei de culoare. Atunci cand se suprapune un strat prea gros, solutia nu se poate evapora uniform, iar in interiorul filmului pot aparea microfisuri ce-i permit aerului si luminii sa penetreze mai usor, accelerand procesul de decolorare. 

In schimb, aplicarea in mai multe straturi subtiri, lasate sa se usuce complet inainte de urmatoarea runda de colorare, maximizeaza consistenta si densitatea pigmentilor, creand un strat dens cu mai putine zone vulnerabile. Tehnica de blending contribuie la omogenizarea filmului de culoare, asigurand o suprapunere uniforma a rasinilor si pigmentilor si reducand punctele de slabiciune unde lumina UV s-ar putea infiltra.